Tu câte momente ai?

Și tu, tu câți ani ai?

Dacă ați ști doar cât de mult îmi displace această întrebare. Și înainte să vă gândiți că am o vârstă pe care doresc să o țin ascunsă vă spun că nu, am doar 23 de ani. Așadar îmi displace întrebarea din alte motive. Din cauză că e vulgară, superficială și rece. De ce nu vine nimeni să mă întrebe Și tu, tu câte momente ai?. Acestea contează, momentele.

Continue reading

Iarna și dorul de-un gând

Am avut primăvara, chiar mai multe. Erau momentele când lăsam orice fel de mască în dulap și memoram cât mai mult din tine. Aveai grijă, nu cu mine, ci cu tine. Cu felul în care te arătai, de fapt cum nu te arătai, în fața mea. Poate de asta îmi lăsam măștile acasă, aveai tu grija să ai una de rezervă. Așteptam primăverile să îmi amintească de momentul cu tine, să te contureze. În tot fumul ăla goleam pahare să ne vedem mai clar.

Dar iarna simțeam miros de tine.

Continue reading

Jurnal de călătorie

Croația are peste 1000 de insule. Își propusese să le viziteze pe toate, pe rând. În vara aceasta a mai tăiat încă cinci de pe listă. Până acum, fusese în 54 dintre ele. „Sunt pe drumul cel bun”, își spuse amuzat în gând, însă visarea-i fu întreruptă de ușa de la intrare, deschisă apăsat și-apoi trântită intenționat. Lângă el, pe canapeua verde, și-a făcut loc imediat un câine bucuros, dar obosit după plimbarea de seară. Rămasă să închidă ușa, femeia care-l plimbase a intrat în living, fără să spună un cuvânt. Nici nu mai era loc de cuvinte. Privirea întunecată și sticloasă pe care i-o aruncase bărbatului așezat pe canapea era suficientă. Continue reading

21:01

20:55

Alina Manole cântă Despre mine. CD-ul rulează uneori în sincope, la cât de des a fost ascultată melodia. Mașina își face loc în noapte. O ultimă urcare, apoi, atipic de încet, trage pe dreapta. E senin și de sus veghează, mereu voioase, stelele. În dreapta, se vede lacul, în stânga, piatră și pădure. În față, din întuneric, se văd uneori luminile mașinilor care trec nepăsătoare, pe lângă. Inima ei se strânge de câte ori se uită în oglinda retrovizoare. Așteptarea e mai grea decât orice dezamăgire. Aprinde o ultimă țigară și, între timp, apare lângă mașină câinele căruia obișnuia să îi aducă ceva de mâncare, de câte ori venea aici. Câinele îi recunoștea deja pe amândoi… Continue reading